Cum a ajuns un Recruiter cu 10 ani de experiență să se ocupe de conslierea viitoarelor mirese? Mă bucur mult că ai întrebat…
A început cu o fascinație intensă pe când eram la o vârsta foarte fragedă. „Pe vremea mea”, mamele aveau parte de un concediu de îngrijire a copilului de doar 3 luni. Apoi se întorceau la munca, lăsând copii mici în grija cui se putea: bone, bunici, vecine. Cum experiențele cu bonele nu au fost grozave, am ajuns la una dintre bunici, pe când aveam 2 ani. Deși eram bine ingrijită, aveam nevoie de mai multă atenție si răbdare, fiind un copil mai introvert și nu foarte aventuros.
În acea perioadă s-a atașat de mine sora bunicului meu, o doamna calmă și blandă, care mi-a oferit cele mai frumoase clipe ale copilariei mele. Probabil că de la ea am căpătat gustul pentru feminitatea elegantă, având ca model o doamnă fină, obișnuită cu călătoriile in străinătate și cu ținutele de bun-gust. Micul nostru ritual zilnic era sa mergem puțin în oraș, fie pentru plimbare, fie pentru mici cumpărături. Îmi aduc aminte că nu scăpam nicio ocazie de a mă opri în fața unui studio fotografic pentru a mă uita în vitrina la pozele cu „milese”, cum le spuneam eu (l-am pronunțat târziu pe “r”, în jurul vârstei de 5 ani). Chiar dacă pozele rămâneau neschimbate, mereu mă duceam în fugă să le mai văd o dată, zi dupa zi. Stăteam minute bune, observând fiecare detaliu și nu mă plictiseam niciodată.
Locuind vizavi de unul dintre hotelurile mari din Buzău, mai aruncam o privire si când erau nunți organizate acolo. Asociam miresele cu prințesele din basme, cu rochiile lor lungi și albe si mașinile decorate cu păpuși, asa cum se obișnuia atunci. E o bucurie care s-a păstrat până azi, să arunc o privire atunci când un cuplu proaspăt căsătorit face o ședința foto în parc. Mă opresc mereu să observ detaliile legate de ținuta miresei, buchet, coafura și, mai ales, interacțiunea dintre ea si mire. Am avut mereu senzația că acolo sunt indiciile legate de succesul viitorului mariaj.
Aveam cam 4 ani la prima nuntă la care fost, însă două lucruri mi s-au întipărit in minte: faptul că am ajuns cumva pe ringul de dans și m-am speriat de marea de picioare pe care o vedeam de la nivelul meu și strigatul darului, un obicei care, din fericire, s-a pierdut demult. Și acum imi amintesc amuzată că dupa fiecare strigare a numelui unei persoane și a valorii darului oferit se auzea vocea mea mititică: să trăiască!!! Nici acum nu știu daca cineva m-a învățat să fac asta sau o fi fost ideea mea. Oricum ar fi, am rămas in folclorul familiei.
Adolescența a venit cu primele nunți la care am participat alături de familie și din păcate nu au fost prea distractive dat fiind faptul că niciodată nu s-au lipit de mine dansurile populare, cu atât mai puțin energicele sârbe oltenești. E un minus pe care mi-l asum și in ziua de azi, mea culpa. Totuși, stând atât de mult la masă, aveam ocazia sa observ tot ce se întâmpla în sală, de la cât de energică sau fericită era mireasa, până la interacțiunea dintre rude. Am avut atunci multe insight-uri care mi-au clarificat ce anume îmi place la o nuntă și ce este de evitat.
Internetul a fost o altă revelație, am petrecut nenumărate ore pe site-uri de modă, eram mereu la curent cu noile colecții de la designerii mari și mă fascinau superbele rochii Rosa Clara sau Pronovias. Atâta timp am investit în această activitate, probând în imaginație diverse ținute, încât știam perfect cum voi vrea sa arăt în ziua nunții mele. Atât de mult, încât știam cu 5 ani înainte că voi purta o rochie Divine Atelier iar cu 1 an înainte am descris unei colege EXACT modelul dorit, care încă nu apăruse in colecție.

Anii petrecuți in Recrutare m-au format ca om și ca profesionist, având in vedere că am petrecut mii de ore discutând cu mii de oameni despre visurile și planurile lor de carieră, ghidându-i uneori către ce li s-ar fi potrivit mai bine. Așa am deprins răbdarea, empatia, organizarea și încrederea că există o mare varietate de opțiuni în jurul nostru. Satisfacția cea mai mare a fost mereu să văd că oamenii sunt fericiți și multumiți cu ideile propuse si asumate.
De departe, cea mai mare influență pentru decizia mea de a lucra în domeniul nunților a fost propriul meu eveniment. O zi atât de frumoasă, de specială, de împlinitoare și de magică, încât și acum pot petrece ore întregi povestind despre fiecare detaliu, idee, alegere, feeling. Cea mai faină amintire, la care mă întorc mereu atunci când vreau o doză instant de fericire.
Asta este esența a ceea ce vreau sa dăruiesc prin serviciile mele: bucurie, emoție, împlinire. Dincolo de flori, de meniu, de muzica sau poze, să rămâna satisfacția ce va fi prezentă ani intregi și, de ce nu, pentru totdeauna.

